PROTECT LIFE ! Dreaming my dream...

Migrare...

2010-03-02T16:42:00.003+02:00

Cum este la moda sa migrezi (glumesc)... mi-am mutat blogul de la Blogspot la Wordpress, so... noua mea adresa este: http://silviustancu.wordpress.com/

Motivele... sunt multe, insa asta cred ca este mai putin important pentru voi. Va multumesc pentru intelegere. Aveti grija de voi... si poate ne intalnim pe acolo :p

Pierdut pe strazi...

2010-02-28T18:55:00.002+02:00

Railroads...

2010-02-21T21:54:00.004+02:00

Concurs de Mountain Bike in Padurea Trivale...

2010-02-21T21:49:00.008+02:00

Iarna prin... padure

2010-02-21T21:48:00.003+02:00

Ceata...

2010-02-21T21:47:00.002+02:00

Garden Pub...

2010-02-05T13:13:00.003+02:00

Lacul Arges la -15 grade... brrrrr

2010-01-28T12:52:00.003+02:00

Si asa s-a mai terminat inca un an...

2010-01-25T17:17:00.002+02:00

Seara de Decembrie in centrul Pitestiului

2009-12-05T10:23:00.002+02:00

Beny Vs. Tigrisor

2009-11-30T10:08:00.001+02:00

Romexpo vazut altfel...

2009-11-28T22:11:00.000+02:00

Lansare Nicolae Manolescu la Paralela 45... din nou

2009-11-27T21:19:00.000+02:00

Apus de soare in... Zorile...

2009-11-14T20:28:00.000+02:00

Ceea ce mie imi seamana cu un urias orologiu...

2009-11-14T20:24:00.000+02:00

Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta

2009-11-06T13:43:00.000+02:00

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea ... al doilea ... de! Norocul si celelalte “ pere malaiete” , care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, care ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti ... Atati cati merita .

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate : daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat !

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi : “ Uitati-va la mine “! . Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta : Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata .

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi .

Te imbratiseaza cu drag,

Alexandru Vlahuta

Cand ai implinit saptesprezece ani.

Dor...

2009-10-21T06:56:00.000+03:00

Din nou am simtit aseara, cand am iesit din Editura de data asta, un miros specific copilariei mele, un miros de seara, de tara, de lemn arzand, de fum de tara... si sa nu radeti, dar fumul de lemn la tara, seara... toamna, are un miros specific, un miros pe care nu-l poti simti dimineata sau la pranz, indiferent de anotimp.

Acest miros mi-a trezit din nou placeri nebanuite desi nu-mi aduc aminte nicio intamplare. Cu siguranta ca nu e vorba numai de o intamplare anume ci de o anume stare de fapt, o anume perioada a vietii mele, a copilariei mele...

...

Mi-e dor de linistea trairilor interioare... a acelor trairi pe care, paradoxal, nu le pot scoate la suprafata. Ele exista, adanc ingropate intr-un subconstient tavalit si bombardat de viata cotidiana a unei societati in continua transformare.

Mi-e dor...

Si uite asa s-a casatorit si Cornel... one of the finest

2009-10-20T17:56:00.000+03:00

Violarea vointei unui popor

2009-10-16T21:43:00.000+03:00

Exista o „dogmă” a democrației moderne care spunea că poporul suveran nu se poate înșela niciodată, nici măcar atunci când alege greșit, haotic, cum aleg românii, de exemplu, de 20 de ani încoace. Poporul alegător are întotdeauna dreptate, iar majoritatea este cea care se impune, minoritatea acceptând rezultatul și pregătindu-se pentru vremea când va deveni la rândul său majoritate. Această „dogmă” a fost spulberată săptămâna trecută în Irlanda.

După ce au votat hotărât NU la referendumul de anul trecut cu privire la Tratatul de la Lisabona, irlandezii au votat „frenetic” un „DA” cu mâna strânsă în ușă pentru același referendum. Evenimentul dă un semnal catastrofal despre felul în care funcționează democrația în Europa, care riscă să devină „Cealaltă Uniune Sovietică”: votăm până ce iese cum trebuie. Ce contează ce vrea poporul?!! Păi, ce știe el poporul! Poporul e prost, nu știe nimic, el trebuie să facă așa cum îi spun „înțelepții” UE, pentru că altminteri aceștia se supără pe el și nu e bine.

Cam așa s-au desfășurat lucrurile cu Irlanda. După ce anul trecut această țară a votat împotriva instaurării unui suprastat, prevăzut în Tratatul de la Lisabona, asupra insularilor s-au făcut presiuni pentru a accepta acest proiect de constituție. S-a făcut o campanie în favoarea tratatului, s-au făcut probabil amenințări subtile (că se retrag fonduri, că țara va fi marginalizată etc.), promisiuni (se pare că prețul pentru „cumințirea” irlandezilor a fost postul de comisar european pentru agricultură) și iată că până la urmă Irlanda a cedat. Ce putea să facă? Putea să facă ceva? Evident că nu, mai ales că multe dintre celelalte state ale UE au votat tratatul în parlamentele naționale, departe de ochii opiniei publice.

De ce au votat totuși irlandezii NU prima dată, data care de fapt contează? Nu pentru că ar fi imbecili, nu pentru că ar fi dușmani ai EUropei, nu pentru că nu ar ști ce fac. Ci pur și simplu tocmai din cauza faptului că au fost informați. Au știut că acest tratat prevede acordarea de puteri constituționale Uniunii Europene care practic anulează treptat autoritatea statelor componente (despre prevederile tratatului s-a tot scris pe acest site). Și au mai votat irlandezii NU dintr-un motiv pentru care și Parlamentul României ar fi trebuit să voteze la fel: Uniunea Europeană este condusă de o castă de birocrați, aflați deasupra legii, asupra cărora nu există nici un control parlamentar sau de altă natură. Mai precis, întregul nostru continent este condus de niște persoane despre care nimeni nu știe decât că toacă miliarde de euro ai concetățenilor lor pentru a debita inepții de genul asomării porcului, interzicerii hanoracelor cu glugă, interzicerii comercializării bananelor mai lungi de nu știu câți centimetri și multe astfel de imbecilități pe care le putem afla, vizitând ca niște buni creștini, azilele de boli neuropsihiatrice, fără a mai trebui să plătim miliarde de euro.

Tratatul de la Lisabona se află acum la mâna președintelui Cehiei. După cum se știe, Vaclav Klaus refuză categoric să ratifice acest tratat. A fost amenințat, i s-a spus că va fi demis, dar onorabilul președinte ceh a rămas inflexibil – își sacrifică întreaga carieră politică pentru a păstra independența patriei sale. Bravo lui! Nu e așa că seamănă cu un anumit candidat-starletă la președinția României? Siiiiigur că da! Păi ce Vaclav Klaus, sau guvernul ceh, sau Banca Națională a Cehiei și-au propus să scoată țara din criză? Evident că nu. Ca și ai noștri, după cum recunoaște candid starleta română care fuge în lung și în lat după mandatul prezidențial. Să fie oare întâmplător că două state ex-comuniste, Cehia și Polonia, refuză (Seimul Poloniei a ratificat, între timp, documentul) să ratifice acest document politic? Sau am putea să ne gândim că după experiența primei Uniuni Sovietice acestea se tem să nu cumva să cadă sub altă dictatură, mult mai feroce. Va putea acesta oare salva Vaclav Klaus un întreg continent de „democrația” biurocraților de la Bruxelles și Strassbourg? Vom ajunge oare noi, europenii, să vorbim despre el ca despre un G. Washington sau J. Adams al Europei? Doamne ferește să nu ajungem să vorbim despre el ca despre un A. Lincoln sau J.F. Kennedy! (Poate că vor înțelege și compatrioții noștri de ce este atât de necesar ca președintele României să fie un om cu demnitate, capabil să facă sacrificii substanțiale pentru a păstra demnitatea și independența poporului în slujba căruia se află. Poate vor mai afla și că o țară este mare sau mică nu în funcție de kilometrii pe care îi acumulează pe harta lumii, ci de curajul și demnitatea locuitorilor săi și a clasei conducătoare.)

Să nu creadă cineva că sunt un dușman al Europei. Dimpotrivă. Unirea popoarelor europene într-o singură țară mi se pare cel mai îndrăzneț proiect politic din istoria modernă a Europei. Dar nu voi accepta ca acest proiect să încapă pe mâna unora care doresc să conducă Europa ca pe o turmă de necuvântătoare, cu cipuri biometrice ca să nu miște nimeni în front, cu decrete care nu dau doi bani pe ce vor europenii. Niciodată! Nu este admisibil ca un continent întreg să fie condus în mod despotic de tot felul de „înțelepți”, „iluminați”, „atoateștiutori” dubioși, care ne vorbesc despre depresia porcului, deși nu au văzut un porc decât în atlasurile zoologice, ne vorbesc despre cum să dormim, cum să ne trezim, cum să mâncăm, cum să respirăm, ne decid ce cuvinte se cuvine să folosim și ce cuvinte să scoatem din dicționare, în cine să credem și mai ales în Cine să nu mai credem etc.

Ceea ce s-a întâmplat în Irlanda mi se pare un viol la nivel național, care ne arată că încă înainte de a fi un stat în toată regula UE are deja puteri discreționare, pe care nu se dă în lături de a le folosi în modul acesta. Stalin a avut „decența” să modifice voința electoratului la urne, după principiul „nu contează cine votează, ci cine numără voturile”. Instituțiile europene au răsturnat această „axiomă” și au transformat-o în „Nu contează ce rezultat are referendumul, contează cine are capacitatea de a-l repeta până iese cum trebuie”. O întreagă națiune a fost agresată politic și, ceea ce este mai dureros, după această samavolnicie, irlandezii au fost puși să aplaude și să se bucure și să spună: We love you, UE!!!! We loveeee youuu! Vi se pare cunoscut? Dacă nu, citiți cărțile despre martirii din Aiud, din Gherla, din Pitești, din Sighet, din Gulag! Oare nu este acesta un motiv pentru care Tratatul de la Lisabona ar trebui deocamdată respins și/sau regândit? Eu cred că da.

Vă întrebați de ce nu v-a consultat nimeni cu privire la acest tratat și nu știți mai nimic despre acest lucru? Pentru că cei ce conduc România vă disprețuiesc și vă consideră prea proști pentru a discuta cu dumneavoastră astfel de subiecte, care, până la urmă, nu vă privesc. Vedeți-vă de treabă! Munciți, produceți euro ca să aibă funcționarii paneuropeni ce cheltui. Nu așa e normal?

Există în psihologie un concept numit „sindromul Stockholm”. Acesta se referă la faptul că după ce cineva este supus unui tratament brutal ajunge să simtă un fel de atracție paradoxală față de agresor, ca un reflex pervers al stării intense de spaimă. Dacă lucrurile continuă așa, europenii ar face bine să se obișnuiască cu „sindromul irlandez”… Sau ar face și mai bine să nu se obișnuiască cu el…

Sursa: http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/10/15/violarea-voin%C8%9Bei-unui-popor/

Inainte... in timp ce... si dupa... ploaie

2009-10-10T10:02:00.000+03:00

Eeeeeuuu ? Maaaaaaareeeeeeee ?

2009-09-19T15:39:00.001+03:00

Zambete si confetii...

2009-09-13T10:16:00.001+03:00

Cerul... cu cateva ore inainte de ploaie

2009-09-06T16:06:00.000+03:00

Filme din Fagaras

2009-09-04T11:09:00.000+03:00

Sper ca duminica sa reusesc sa pun si filmele pe care le-am facut pe munte. Din pacate, in formatul in care sunt ele acum nu am nici o sansa, asa ca va trebui sa le prelucrez cand ma duc la tvs.
Sorry pentru cei carora le-am spus ca reusesc si in prima varianta.

Wings...

2009-08-30T19:58:00.001+03:00

Inocenta...

2009-08-30T19:55:00.000+03:00

FAGARAS - a doua zi

2009-08-24T15:47:00.000+03:00

FAGARAS - prima zi

2009-08-24T15:31:00.001+03:00

Inapoi pe crestele Fagarasului...

2009-08-21T16:51:00.000+03:00

Maine am sa plec intr-o mica excursie... am sa ma reintorc pe crestele Fagarasului, dupa 15 ani, dupa 15 ani de la cea mai frumoasa excursie din viata mea... pe munte. In fapt au trecut 15 ani si o saptamana :) dar ce mai conteaza 7 zile... Weekendul trecut a plouat peste tot... acum s-ar putea sa prind doar cateva dusuri duminica.
E greu sa povestesti cuiva despre cum e acolo sus... salbaticia, peisajele, aerul curat si linistea, mai ales linistea pe care nu o mai gasesti nicaieri la oras, poate chiar si la tara. Locuri inca nepangarite de muzica data la maxim, gratare si mai ales vorbele grele pe care unii oameni le arunca altora. Pentru ca cine ajunge acolo, ajunge din dragoste pentru munte. Toti se saluta, isi schimba priviri... zambesc... pentru ca muntele ii uneste, creeaza o legatura intre toti cei ce-l viziteaza... are acest dar... Abia astept sa va aduc fotografii de acolo !!!
Este un loc in care fiecare om ar trebui sa ajunga cel putin o data in viata...

Parcul Strand vazut din... trenulet

2009-08-16T15:44:00.000+03:00

Cerul...

2009-08-16T15:03:00.001+03:00

Focuri de artificii...

2009-08-12T21:25:00.001+03:00

Dreaming my dream...

2009-08-10T22:07:00.000+03:00

Visez ca zbor, visez de cand sunt mic si totusi ma sperie de fiecare data... visez ca inot... desi chiar inot ori de cate ori mai prind putin timp liber si vreme buna... visez ca merg pe crestele muntilor si rareori chiar si reusesc asta si cand spun rareori, aproape ca se naste o noua generatie... visez la o lume fara lacrimi, visez zambete... multe zambete... visez ca iubesc tot ce ma inconjoara si sper ca acest gand sa nu ma paraseasca vreodata... dreaming my dream...

ATENTIE !!! Nu uitati sa mai faceti si sport...

2009-08-06T08:08:00.000+03:00

Dupa inca o pauza de 3 ani, ieri am iesit la un tenis de camp cu bunul meu prieten, Dorel. Ne-am adus aminte de vremurile bune, cand acum 6 ani, am inceput sa jucam tenis, timid la inceput, devenind dupa cateva saptamani un "sport de performanta", cel putin pentru nivelul nostru.
Anul acesta, spre deosebire de ceilalti, m-a gasit pe mine cu 10 kg in plus, iar pe el cu 10 kg in minus.
Una peste alta, a fost un joc relativ echilibrat, un joc care, spre final, am reusit sa ma adun sa ajung pe banca de langa teren. A incercat el, Dorel, sa ma convinga sa facem si niste ture de stadion, chiar m-a si convins, insa corpul meu a refuzat sa mai faca vreun efort dupa 100 de metri.
Concluzia ? ... pentru ca exista si o concluzie, trebuie sa ma apuc din nou de miscare... tenis, ture de stadion... gasesc eu ceva.
Insa peste toate astea... sigur weekendul viitor ma reintorc pe creasta Fagarasului. M-as fi dus weekendul asta, insa cred ca ploua si in pesteri.

Categoric... cea mai frumoasa melodie a lunii

2009-07-29T17:00:00.000+03:00

Acum 30 de minute am descoperit o noua melodie a celor de la The Weepies - Little Bird. Nu am cuvinte... este superba. Nu au un videoclip al lor, insa sunt cateva scenarii pe youtube. Cel mai frumos scenariu il are de departe animatia. O gasiti si in micul meu clasament... Enjoy...

O surpriza placuta...

2009-07-28T12:11:00.000+03:00

Acum cateva minute am descoperit, din intamplare, recunosc, un blog din Pitesti care, pe langa continutul personal am gasit o lista a blogurilor din Pitesti. Banuiesc ca este doar o parte din totalul blogurilor, insa este un inceput.
Initiativa laudabila o puteti gasi la adresa: http://dumisblog.com/bloguri-din-pitesti/comment-page-1/#comment-10661

Private emotion...

2009-07-21T10:34:00.000+03:00

Din nou nepregatit...

2009-07-12T21:26:00.000+03:00

Inca o seara la TVS fara sa am camera la mine... dupa atatia nori si ploi, a aparut putin soarele, in fapt apune si e atat de frumos, nepamantesc, iar eu nu pot surprinde momentul :( Nu stiu ce a fost in atmosfera zilele acestea, insa acum, cerul arata ca dupa o lupta pe viata si pe moartea. Imi pare rau ca nu locuiesc cateva etaje mai sus. Azi chiar ma gandeam ce frumos ar fi fost sa stau intr-un bloc din Craiovei, Gavana sau Trivale, sa am panorama orasului si zonele invecinate in obiectivul aparatului.
Ca de obicei, trec repede de la una la alta fara sa intelegeti ceva :). Si ca sa va dau lovitura de gratie, tocmai am descoperit o melodie noua, "noua" pentru mine, deoarece am impresie ca are ceva luni si sigur am mai auzit-o, insa nu cum trebuie. O recomand cu cea mai mare placere pentru cei ce inca mai simt, pentru cei nu au adormit definitiv, pentru cei care mai zambesc cand aud sau vad ceva frumos: David Guetta feat. Kelly Rowland - When Love Takes Over.
Take care...

Din ciclul "Litoral 2009" - Negru & Alb

2009-07-10T16:35:00.000+03:00

Din ciclul "Litoral 2009" - VAI VAI (Sao Paolo)

2009-07-10T16:18:00.000+03:00

Din ciclul "Litoral 2009" - Lumina buna

2009-07-10T15:11:00.001+03:00

Din ciclul "Litoral 2009" - Instantanee

2009-07-10T15:01:00.001+03:00

Din ciclul "Litoral 2009" - Fauna

2009-07-10T14:55:00.000+03:00

Din ciclul "Litoral 2009" - O privire generala...

2009-07-06T09:55:00.001+03:00

Update: Nori negri...

2009-06-27T18:40:00.000+03:00

... si cu ocazia asta, am avut parte si de un dus sanatos, o mic cros prin ploaie, putin slalom printre baltile formate parca special pentru cei ce se incumeta sa alerge prin ploaie. Pot spune ca duceam dorul unui astfel de ploi, cu mine alergand. De putine ori am aceasta sansa, bineinteles, de putine ori sunt prins fara masina...
Orasul este asaltat in continuare de nori, ploua prea frumos, cel putin asa vad eu de aici... panorama. Singura parere de rau este ca... mi s-a terminat bateria de la camera. As fi avut ce sa va arat, iar voi ce sa vedeti :(:)

Nori negri deasupra Pitestiului...

2009-06-27T17:43:00.000+03:00

Panza de paianjen...

2009-06-24T00:29:00.000+03:00

Poate va intrebati de ce tot postez fotografii in acest format (vizual - nuante de gri & negativ). Pentru ca prima data a fost dintr-o pura intamplare si mi-a placut... de ce mi-a placut?... pentru ca imi place sa vad dincolo de aparente, dincolo de ceea ce sare in ochi la prima vedere, dincolo de ceea ce, noi oamenii, de ce cele mai multe ori ne grabim sa aratam cu degetul... sau pur si simplu, dincolo...

...sau poate ca nu va intrebati deloc :)

Parcul Herastrau... momente unice in viata mea

2009-06-20T07:16:00.000+03:00

NU Vaccinurilor !!!

2009-06-18T20:10:00.000+03:00

Am tot incercat sa-l adaug in lista de linkuri pe care le recomand la orice ora, informatii care nu se regasesc in presa si nu am reusit... asa ca improvizez :)

http://nuvaccinurilor.blogspot.com/

Protect life...

Viena - Bucuresti...

2009-06-11T16:32:00.000+03:00

Era a doua oara cand mergeam cu avionul... prima data se intamplase cu 2 zile in urma, in drum spre Viena... zbor in care am stat lipit de scaun, incercand sa zambesc, sa fixez anumite puncte ale avionului, sa ma gandesc la cu totul altceva (mai putin la aripile avionului care aveau o miscare greu de reprodus). A trebuit sa-mi inving frica de avion pe masura ce mergeam cu avionul... marfa :)
Acum era altceva, total opus, nu mi-a fost deloc teama, ba chiar eram fericit, fericit ca pot vedea pe "unde merg", fericit cu pot vedea soarele, norii, ca pot vorbi cu cei din jurul meu, fara sa o fac pentru a-mi invinge frica.
Pot spune ca atunci a fost prima data cand am zburat... si la propriu si la figurat... :)

Momente de emotie... intensa

2009-06-11T16:24:00.001+03:00

Sibiu... asa cum l-am vazut eu

2009-06-10T15:47:00.000+03:00

Zbor...

2009-06-09T17:49:00.001+03:00

Prin gradina...

2009-06-09T17:27:00.001+03:00

Undeva... langa Voina

2009-06-08T12:32:00.000+03:00

Nu ma pot abtine...

2009-06-05T15:55:00.000+03:00

Macarale... albe-n soare... macarale argintii...

2009-06-05T15:46:00.000+03:00

Apusul la olteni... (partea a II-a)

2009-06-04T15:12:00.000+03:00

Apusul la olteni... (partea I)

2009-06-04T15:09:00.001+03:00

Perspective...

2009-05-29T11:42:00.000+03:00

Parfum de tei vs. Parfum de soc

2009-05-25T13:06:00.000+03:00

Aseara, trecut de ora 22, dupa un weekend aproape integral petrecut la TVS, iesind din cladirea IPJului, am simtit pentru prima data pe anul asta parfumul de tei, destul de discret, insa a inceput sa se simta.
... si asta e doar inceputul. Atat pe B-dul. Republicii, cat si in multe alte zone din oras si din tara (am simtit cateva zile si in Bucuresti, anul trecut, aroma teiului... a fost extraordinar). Din punctul meu de vedere, declar deschis sezonul parfumului de tei... enjoy it :)
... si ca sa ma leg cumva de titlul postarii, dupa ce am urcat in masina (inca cu teiul in "plamani"), m-am indreptat spre casa, m-am dat jos din masina... alt parfum... de soc... de parca natura ar fi tinut cu tot inadinsul sa ma rasfete.

P.S. Pentru cei ce ma cunosc... nu am innebunit, insa de cand nu mai fumez, simturile mi s-au ascutit din nou... in special mirosul... asa ca nu fac decat sa ma bucur "la max" de ceea ce imi ofera natura.

Portishead - Roads

2009-05-23T09:58:00.000+03:00

Romeo si Julieta ?!?

2009-05-17T21:45:00.000+03:00

Doua minute de poze... 2 metri intre mine si ei... aproape ca nu m-au bagat in seama. S-au uitat mai mult unul la celalalt, nepasatori de ce se intampla in jurul lor. Ba chiar mai mult, la un moment dat cineva a trecut printre mine si ei (altii... pentru ca mai sunt si unii carora le pasa, au trecut prin spatele meu)... nimic... Romeo si Julieta ?! Poate nu... insa cu siguranta este ceva frumos intre ei, ceva asemanator cu ceea ce simtim noi cand ne indragostim. Pentru doua minute au fost singurii porumbei de pe pamant...

Flori... pe terasa "Adevarului"

2009-05-17T14:57:00.000+03:00

Duminica prin Strand...

2009-05-17T14:49:00.000+03:00

Parfum de flori in miez de noapte...

2009-05-13T09:30:00.000+03:00

Din nou la tara... m-am urcat in masina din Pitesti la 8 seara, soarele inca pe cer, desi incepuse sa coboare incet. Am ajuns noaptea, in jur de 10, am coborat din masina si... am fost invaluit de parfumul florilor, o combinatie perfecta de aer putin caldut de mai si parfum de trandafiri si bujori... de nedescris. Nu imi venea sa mai plec, as fi ramas acolo, macar pentru o noapte... afara. Insa, am plecat... din nou in oras, din nou in aerul pe care-l respiram zilnic...

Bucuresti... la hotarul dintre Stirbei Voda si Popa Tatu

2009-05-12T15:08:00.000+03:00

Gheata la mal...

2009-05-12T14:59:00.000+03:00

Din suita... Florile de la Paralela

2009-05-08T11:21:00.000+03:00

... si cu ocazia asta am acoperit toate etajele :)

Ultima reduta...

2009-05-03T14:15:00.000+03:00

Zilele urmatoare parintii mei vor darama si ultima constructie din ceea ce eu numesc "casa bunicilor" si totodata locul unde am copilarit: se numea... "casa mica".
Nu este o casa mica, insa este mai mica decat ceea ce numeam "casa mare". Hmmm, probabil vi se pare un joc de cuvinte; va asigur ca nu e nimic de genul asta. Asa le spuneam noi cand eram mici, insa nu indeajuns de mici incat sa nu avem amintiri de la varste foarte fragede. Dintre toti verisorii mei, eu am stat cel mai mult acolo... poate de aceea si simt nevoia ca amintirile mele sa ramana si in alt loc decat in mine.
Imi aduc aminte cum asteptam dimineata ca unul din bunicii mei sa dechida usa, iar pisica sa intre (in fapt nu eram doar eu cel ce astepta). Ne jucam in pat, in fiecare dimineata... bunicii mei renuntasera de mult sa ma convinga ca are purici si ca nu e normal ca o pisica sa stea in pat.
Tocmai mi-am adus aminte de o nuia, in mana bunicului meu, insa nu imi aduc aminte si ce facusem... asta e de bine :D
Imi mai aduc aminte o amintire placuta cand ma trezeam dimineata, iar camera era parfumata de mirosul de turta din soba. Insa de departe, cea mai frumoasa amintire (si sunt multe de acest fel) cand priveam ritualul "painii in tzast". Avea legatura cu hornul din imagine si cu lantul ce atarna obosit... acum nimeni nu mai face paine asa... si se pare ca inca nu ma pot impaca cu acest gand.
Ca sa nu termin intr-un ton trist, probabil ca de saptamana viitoare vor incepe sa se nasca noi amintiri, poate atat pentru mine cat si pentru generatiile urmatoare...
Pana atunci noi ramanem cu amintirile noastre... si inca sunt multe si destul de vii...

Pe drum...

2009-05-03T14:10:00.000+03:00

Apa... lumina si... umbre...

2009-05-03T10:25:00.000+03:00

DN70

2009-04-22T14:29:00.000+03:00

Locuri din copilarie...

2009-04-21T12:01:00.000+03:00

... vazute prin ochii unui copil, poate acelasi, cel mult, sper, poate putin schimbat...

HRISTOS a Inviat !...

2009-04-19T14:22:00.001+03:00

Azi-noapte...

2009-04-15T16:42:00.000+03:00

... am auzit pentru prima data pe anul asta, in premiera, mierla din spatele blocului, care-si face veacul in mica oaza de langa Universitate. Am ramas "fara cuvinte" desi gandurile mi se rostogoleau in minte: "este atat de frig in casa si afara zilele acestea" ca sa nu mai vorbesc de nopti... insa ea nu tinea cont de vremea de afara... isi canta cantecul de parca ar fi fost o noapte de iulie, vant caldicel si un cer plin de stele... un cantec vesel, un cantec pentru cei ce o asculta in fiecare seara... un spectacol desavarsit...

Pe jos sau cu autobuzul, dar nu cu masina...

2009-04-15T00:54:00.000+03:00

Cum va spuneam, am ramas fara masina cateva zile pana iese din service si din nou am avut o revelatie. A trebuit sa ajung la o farmacie, insa cum la ora 21-30, nu mai e deschisa nici o farmacie in cartier (nu ca ar fi mai multe... just one), a trebuit sa ma duc pana in centru... din fericire cu autobuzul :) Lasand la o parte faptul ca am asteptat in statie in liniste, cel putin pana cand au venit langa mine niste clienti vechi ai Publitransului care au inceput sa vorbeasca despre vecinii si vecinele lor (o discutie foarte interesanta de altfel si de nereprodus)... drumul de 3 statii pana in centru a fost o relaxare totala, pentru simplul motiv ca nu am mers cu masina.
De ce ? Pentru ca, timp de o ora m-am rupt total de ceea ce fac zi de zi si anume a folosi masina pentru orice motiv, chiar daca joburile, familia si sa zicem "zonele verzi" din viata mea se desfasoara pe o suprafata de 5 km square.
E greu de explicat ceea ce am simtit mai ales celor care nu sunt soferi sau mai ales soferilor, daca mai are o logica ceea ce spun la ora asta, insa cred ca masina a devenit un fel de inchisoare pentru vietile noastre si cu cat o folosesti mai des cu atat iti prelungesti singur detentia sau iti inaspresti conditiile de detentie. De ce ? Inca unul ? Ma repet ?!
Macar pentru simplul motiv ca pierzi contactul cu realitatea, cu oamenii de dintre statiile de autobuz, cu perspectiva orasului vazuta din cu totul alt loc, mai putin geamul de la masina, cu dialogurile din statiile de autobuz sau chiar din autobuz, dialoguri pe care nu le vei auzi niciodata la locul de munca, in hypermarketuri sau la radioul din masina.
M-am intins cam mult si mi-e ca m-am pierdut in prea multe detalii. Mi-ar fi placut sa scriu aceste randuri in autobuz... ba mai mult, daca nu m-as fi grabit sa ma intorc de la farmacie, mi-ar fi placut sa merg cu autobuzul pana la capatul liniei si sa ma intorc din nou cu el... ceea ce ma duce cu gandul la o veche dorinta a mea :)
Concluzie... pentru ca exista si asa ceva... pentru soferi: aveti grija sa mai "uitati" din cand in cand cheile de la masina prin casa, altfel o sa deveniti prizonierul propriei masini, intr-o realitate dictata de ea special pentru voi. Nu faceti decat sa schimbati patru pereti cu patru geamuri.
Si pentru cei care nu sunt soferi: sunt tot eu, n-am fost rapit de extraterestrii... doar ca uneori va invidiez :)
Protect life...

P.S. Intre farmacie si statia de autobuz am avut timp sa fac si pozele cu lalelele si bineinteles sa intru si in vorba cu gardianul din zona, fericit probabil ca nu trebuie sa tipe si la mine sa las lalelele in pace. Imi pare rau ca nu i-am facut o poza...

Lalele in centrul Pitestiului... noaptea

2009-04-15T00:40:00.001+03:00

Din nou, pe jos...

2009-04-14T18:26:00.000+03:00

Azi am lovit din nou masina... nu din vina mea de data asta... rectific... nu numai din vina celui care a facut imprudenta de a-mi taia calea. Imi reprosez faptul ca nu mi-am schimbat cauciucurile, desi trebuia sa o fac de doua saptamani... dar cum acum doua saptamani nici nu stiam ca pe 19 aprilie este Pastele, ce pot sa mai spun... trebuia sa-mi fac timp...
Cred ca in curand voi porni un razboi cu timpul... chiar daca la inceput va fi un fel de harjoneala, un joc "de-a v-ati ascunselea" printre preturi, mese sarite, ore tarzii in fata calculatorului si timp pentru mine.
Azi am lovit din nou masina... iarta-ma...

Solitar...

2009-04-13T19:07:00.001+03:00

Traditii...

2009-04-11T14:08:00.000+03:00

Felinare...

2009-04-11T14:07:00.000+03:00

Dansul randunicilor...

2009-04-11T09:58:00.001+03:00

Adele - Chasing Pavements

2009-04-11T08:44:00.000+03:00

Din seria Best of Samsung - Iarna

2009-04-08T23:35:00.001+03:00

Din seria Best of Samsung - Toamna

2009-04-08T23:33:00.000+03:00

Din seria Best of Samsung - Vara

2009-04-08T22:34:00.000+03:00

Din seria Best of Samsung - Primavara

2009-04-08T22:22:00.000+03:00

Ruzomberok

Amintirea unui vagon...

2009-04-08T18:36:00.001+03:00

Timpul...

2009-04-06T19:06:00.000+03:00

Dat fiind ca timpul este cel mai mare dusman al meu, probabil ca intr-una din zilele acestei saptamani am sa vin cu un best of al aparatului meu mai vechi, Samsung Digimax A40. Destul ca noul aparat primeste toata atentia mea, din mai multe motive, recunosc.
M-a ajutat in multe momente sa surprind exact ceea ce simteam, iar pentru asta merita un loc in "locul meu" de relaxare, merita un loc al lui.

Atat de aproape de...

2009-04-03T06:55:00.001+03:00

Un altfel de rasarit...

2009-03-31T11:03:00.001+03:00

Primavara vazuta... din balcon

2009-03-31T11:01:00.001+03:00

Return to innocence...

2009-03-30T18:04:00.000+03:00

Cu 20 minute mai devreme de aceste poze am alergat dupa un autobuz. "Intamplarea" a facut sa duc o masina parintilor mei si sa trebuiasca sa ma intorc cu autobuzul sa-mi iau masina mea. Cred ca sunt cel putin 7 ani de cand nu am mai "practicat" acest sport si cum nu cred in coincidente, nu pot decat sa ma declar fericit...

In asteptarea Simfoniei...

2009-03-30T17:45:00.000+03:00

Golden

2009-03-30T17:40:00.000+03:00

Sac de dormit Adidas

2009-03-29T00:37:00.001+02:00

"Liniute" pe strazile Pitestiului

2009-03-28T23:57:00.001+02:00