DN70

Locuri din copilarie...

... vazute prin ochii unui copil, poate acelasi, cel mult, sper, poate putin schimbat...

HRISTOS a Inviat !...

Azi-noapte...

... am auzit pentru prima data pe anul asta, in premiera, mierla din spatele blocului, care-si face veacul in mica oaza de langa Universitate. Am ramas "fara cuvinte" desi gandurile mi se rostogoleau in minte: "este atat de frig in casa si afara zilele acestea" ca sa nu mai vorbesc de nopti... insa ea nu tinea cont de vremea de afara... isi canta cantecul de parca ar fi fost o noapte de iulie, vant caldicel si un cer plin de stele... un cantec vesel, un cantec pentru cei ce o asculta in fiecare seara... un spectacol desavarsit...

Pe jos sau cu autobuzul, dar nu cu masina...

Cum va spuneam, am ramas fara masina cateva zile pana iese din service si din nou am avut o revelatie. A trebuit sa ajung la o farmacie, insa cum la ora 21-30, nu mai e deschisa nici o farmacie in cartier (nu ca ar fi mai multe... just one), a trebuit sa ma duc pana in centru... din fericire cu autobuzul :) Lasand la o parte faptul ca am asteptat in statie in liniste, cel putin pana cand au venit langa mine niste clienti vechi ai Publitransului care au inceput sa vorbeasca despre vecinii si vecinele lor (o discutie foarte interesanta de altfel si de nereprodus)... drumul de 3 statii pana in centru a fost o relaxare totala, pentru simplul motiv ca nu am mers cu masina.
De ce ? Pentru ca, timp de o ora m-am rupt total de ceea ce fac zi de zi si anume a folosi masina pentru orice motiv, chiar daca joburile, familia si sa zicem "zonele verzi" din viata mea se desfasoara pe o suprafata de 5 km square.
E greu de explicat ceea ce am simtit mai ales celor care nu sunt soferi sau mai ales soferilor, daca mai are o logica ceea ce spun la ora asta, insa cred ca masina a devenit un fel de inchisoare pentru vietile noastre si cu cat o folosesti mai des cu atat iti prelungesti singur detentia sau iti inaspresti conditiile de detentie. De ce ? Inca unul ? Ma repet ?!
Macar pentru simplul motiv ca pierzi contactul cu realitatea, cu oamenii de dintre statiile de autobuz, cu perspectiva orasului vazuta din cu totul alt loc, mai putin geamul de la masina, cu dialogurile din statiile de autobuz sau chiar din autobuz, dialoguri pe care nu le vei auzi niciodata la locul de munca, in hypermarketuri sau la radioul din masina.
M-am intins cam mult si mi-e ca m-am pierdut in prea multe detalii. Mi-ar fi placut sa scriu aceste randuri in autobuz... ba mai mult, daca nu m-as fi grabit sa ma intorc de la farmacie, mi-ar fi placut sa merg cu autobuzul pana la capatul liniei si sa ma intorc din nou cu el... ceea ce ma duce cu gandul la o veche dorinta a mea :)
Concluzie... pentru ca exista si asa ceva... pentru soferi: aveti grija sa mai "uitati" din cand in cand cheile de la masina prin casa, altfel o sa deveniti prizonierul propriei masini, intr-o realitate dictata de ea special pentru voi. Nu faceti decat sa schimbati patru pereti cu patru geamuri.
Si pentru cei care nu sunt soferi: sunt tot eu, n-am fost rapit de extraterestrii... doar ca uneori va invidiez :)
Protect life...

P.S. Intre farmacie si statia de autobuz am avut timp sa fac si pozele cu lalelele si bineinteles sa intru si in vorba cu gardianul din zona, fericit probabil ca nu trebuie sa tipe si la mine sa las lalelele in pace. Imi pare rau ca nu i-am facut o poza...

Lalele in centrul Pitestiului... noaptea

Din nou, pe jos...

Azi am lovit din nou masina... nu din vina mea de data asta... rectific... nu numai din vina celui care a facut imprudenta de a-mi taia calea. Imi reprosez faptul ca nu mi-am schimbat cauciucurile, desi trebuia sa o fac de doua saptamani... dar cum acum doua saptamani nici nu stiam ca pe 19 aprilie este Pastele, ce pot sa mai spun... trebuia sa-mi fac timp...
Cred ca in curand voi porni un razboi cu timpul... chiar daca la inceput va fi un fel de harjoneala, un joc "de-a v-ati ascunselea" printre preturi, mese sarite, ore tarzii in fata calculatorului si timp pentru mine.
Azi am lovit din nou masina... iarta-ma...

Solitar...

Traditii...

Felinare...

Dansul randunicilor...

Adele - Chasing Pavements

Din seria Best of Samsung - Iarna

Din seria Best of Samsung - Toamna

Din seria Best of Samsung - Vara

Din seria Best of Samsung - Primavara

Ruzomberok

Amintirea unui vagon...

Timpul...

Dat fiind ca timpul este cel mai mare dusman al meu, probabil ca intr-una din zilele acestei saptamani am sa vin cu un best of al aparatului meu mai vechi, Samsung Digimax A40. Destul ca noul aparat primeste toata atentia mea, din mai multe motive, recunosc.
M-a ajutat in multe momente sa surprind exact ceea ce simteam, iar pentru asta merita un loc in "locul meu" de relaxare, merita un loc al lui.

Atat de aproape de...